politic

Ne naștem rasiști?

Nu. Ne naștem doar cu încredere în oameni și cu multă curiozitate, de aceea atunci când suntem mici acordăm o atenție deosebită la tot ce se întâmplă în jurul nostru pentru a afla cât mai multe informații şi a ne forma ca viitori adulți. Copiii sunt rasiști? Nu. Copiii traiesc cum învață, cum văd la părinți sau la alte persoane din jurul lor. În general, părinții sunt modelul lor.

Rasismul se invață acasă sau în anturaj. Există totuși exceptii, când copiii aleg să nu fie rasiști, deși părinții îi instigă la un astfel de comportament, sau când copiii au o atitudine rasistă, deși părintii lor nu o au. Totuși, un lucru bun pe care ar putea să il facă părinții de pretutindeni și persoanele care au în jurul lor copiii ar fi sa înceapă cu schimbarea de la ei. Cu toții ar trebui să ne dorim o lume mai bună, în care să fie acceptat oricine, indiferent de rasă sau etnie.

Continue Reading

Discursul instigator la ură vs. libertate de exprimare

Trăim într-o eră a democrației, în care ne bucurăm de dreptul la opinie și liberă exprimare, dar nu realizăm că de foarte multe ori cuvintele noastre sunt arme cu care iscăm războaie. Deși trăim într-o societate democratică trebuie să ținem cont de faptul că mai multă libertate, implică în acelați timp mai multă responsabilitate.

Este doar un mic pas între libertate de exprimare și discurs instigator la ură și în avântul nostru de a ne exprima opiniile nu ne controlăm cuvintele. Incitările la ură, violență verbală sau chiar fizică trec dincolo de pragul libertății de exprimare și încalcă drepturile celorlalți. Deși dreptul la liberă exprimare are o mare importanță într-o societate democratică, el nu trebuie pus mai presus decât alte drepturi precum, dreptul la demnitate, la reputație și onoare sau dreptul la viață privată, la imagine și siguranță publică. 

Continue Reading

Deschide libertatea de exprimare o cale către ură?

În mod egal, cu toții avem dreptul la libera exprimare. Acest drept este de o vitală importanță pentru buna funcționare a unei societăți, împreună dar nu mai presus decât alte drepturi la fel de necesare, precum dreptul la demnitate şi onoare, la viață privată, dreptul la propria imagine sau siguranța publică.

Limbajul instigator, insultător sau umilitor destinat să creeze sentimente de ură împotriva unor persoane sau comunități, depășește limitele acceptabile ale libertății de exprimare.

Continue Reading

Relația dintre discursul instigator la ură și libertatea de exprimare

Dreptul la opinii și liberă exprimare ne aparține tuturor, în egală măsură. În același timp, deși acest drept este de o importanță vitală pentru sănătatea unei societăți democratice, el nu este mai presus decât alte drepturi, la fel de legitime, cum ar fi dreptul la demnitate, la reputație și onoare, la viață privată, dreptul la propria imagine sau siguranța publică. Incitările la violenţă sau afirmaţiile care sunt de natură să creeze sentimente de ură împotriva unor persoane sau comunităţi nu se încadrează în limitele acceptabile ale libertății de exprimare.

Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești. (Art.10 2., Convenția Europeană a Drepturilor Omului)

Continue Reading

Țara arde și algoritmii dorm

Am ajuns să îl cunoaștem pe Om așa cum este. Până la urmă omul este  aceea creatură care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz, însă tot omul este creatura care a intrat cu demnitate în ele , murmurând Tatăl Nostru sau Shema Yisrael.”


Harol S. Kushner

Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în conștiința universală a rămas adânc înrădăcinată ideea conform căreia o nație nu poate fi acuzată de toate relele lumii și făcută răspunzătoare pentru acestea. Uitându-ne înapoi în istorie, realizăm că înaintea Holocaustului au fost ideile antisemite transformate în doctrină și transmise maselor drept virtuți menite să pună un popor deasupra altuia.

După tot ce a trait și a îndurat omenirea, am putea spune că lecția e bine învățată și că istoria nu mai are cum să se repete…

Continue Reading
Scroll to top