Finele celui de-al doilea Război Mondial au adus și primele definiții în ceea ce privește discursul instigator la ură. Desigur, au existat mai multe puncte de vedere, dar ceea ce aveau în comun este exprimarea fundamentata pe incitarea și promovarea urii rasiale, a xenofobiei, a  antisemitismului și, în genere, a urii de orice fel, a agresivității naționaliste, a etnocentrismului, a discriminării și a ostilității față de minorități și imigranți.

Discursul instigator la ură a câștigat teren începând cu anii ’90, urmând ca, odată cu era digitalizării, să capete noi caracteristici, rezultând din această simbioză dezinformarea, sau informarea cu intenția voită de a face rău.