De curând, accesând internetul, am găsit expresia „fighting words”, care ar veni tradusă drept „cuvinte care se bat”. În mod evident, această traducere este una cuvânt cu cuvânt, consider că ar fi mai bine să folosesc în continuare termenul de „cuvinte care se ceartă”, deoarece „fighting” în limba engleză are atât sensul de a bate fizic pe cineva, dar și acela de a se certa.

Însă cu ajutorul cuvintelor, poate ajungem de nenumărate ori să „batem” pe cineva psihic și nu fizic. Bineînțeles, ambele cazuri sunt inacceptabile, care din păcate se întâmplă totuși în zilele noastre. Este totuși o diferențp dintre cele două tipuri de „fighting”: cea fizică te rănește atât pe dinafară cât și pe dinăuntru, însă cea psihică te atacă din punct de vedere sentimental, emoțional. Ambele lasă urme care trec sau care ramâm impregnate pentru totdeauna.

Așadar, mi s-a părut un subiect destul de interesant, foarte actual și am efectuat căutări mai ample în ceea ce privește incorporarea acestor cuvinte în discursul zilnic al unei persoane. Drept urmare, folosind aceste cuvinte, este foarte ușor să ajungem la un discurs instigător la ură și să transmitem sentimentele negative persoanelor din jurul nostru, ba chiar să-i rănim într-o manieră care nu se va mai putea uita nicioadată. Nu dau exemple de cuvinte care se ceartă, deoarece ele pot fi nenumărate și depind enorm de mult de contextul în care sunt folosite și cum sunt adresate unei persoane.

Drept urmare, concepția despre fighting words este de foarte mult ori confundată cu libertatea de exprimare. Cu toții suntem liberi să spunem ceea ce gândim sau vrem, însă aceste cuvinte nu sunt deloc sinomine cu libertatea de a te exprima în societate. Sunt mai degrabă sinonime cu răutatea, invidia sau ura. Drept urmare, am să dau următorul exemplu: discursurile / dezbaterile politice, care sunt menite să creeze o dispută, o neînțelegere și îndeamnă populația spre o oarecare reacție, după cum am vâzut în ultima perioadă (https://www.thefire.org/misconceptions-about-the-fighting-words-exception/, de către FIRE – Foundation for Individual Rights in Education, accesată în data de 04.05.2018). Aceste discursuri se pot realiza și prin forma de un simplu monolog, iar în fucție de simpatizanții persoanei politice, a partidului etc. îndeamnă populația țării spre o reacție, mai mult negativă de la începutul anului, dup[ cum am văzut în mass-media.

Bineînțeles aceste cuvinte pot fi și acelea care jignesc o persoană, care denotă lipsă de respect și a celor șapte ani de acasă. Ca să fiu mai explicită, mă refer la acele cuvinte, care o dată rostite, sunt catalogate drep urâte. Sunt și acelea fighting words și din păcate aud parcă tot mai des pe stradă un asemenea limbaj licențios. 

Așadar, aceste două tipuri de cuvinte care „se ceartă”, au în comun conflictul, hărțuirea psihică a unei persoane și instigarea la ură. După cum bine știm, cuvintele dețin o putere enormă, și o dată rostite ele nu mai pot fi retrase. Eventual cu un „scuze, nu am vrut să spun asta” vrem să ștergem cu buretele tot ce am spus. Scuzele pot fi acceptate, cuvintele însă se uită mult mai greu. Totuși, există și o mică diferență între ceea ce au în comun aceste cuvinte și anume conflictul vs. hărțuirea psihică. 

În cadrul unui conflict, persoanele implicate tratează o neînțelegere, care stârnește anumite reacții din partea lor. Am putea spune că se bat cu ajutorul cuvintelor. Deznodământul? Fie de rezolvă conflictul și persoanele implicate ajung la un numitor comun, fie starea conflictuală se întărește și ajung să nu mai comunice deloc unul cu celălaltul. În cazul unei hărțuri verbale, lucrurule stau mai diferit. Hărțuirea verbală este un act deliberat, prin care o persoană poate fi rănită, insultată sau chiar amenințată. Implică sentimente mult mai complexe decât un conflict: se bazează de umilire, intimidare (https://www.verywellfamily.com/conflict-and-bullying-difference-460495, sursa Pinterest, articol publicat de către www.verywellfamily.com).

Din păcate, nu avem cu să ne ferim de asemenea incidente. Însă ceea ce putem face este să nu le folosim fighting words mai departe, într-o altă comunicare cu o persoană. Un discurs care conține ură, urme de amenințări și trezește un sentiment frică, nu este un discurs, nu este o comunicare firească.